In postul anterior am vorbit despre cum se prezinta un cocalar (roman tiganizat) unde, am promis ca va voi marturisi cateva intamplari traite pe mine sau la care am asistat pentru a imi intari punctele de vedere din postul precedent. Inainte sa incep povestitul doresc sa specific ca absolut tot ce voi povestii este adevarat, fara exagerari sau minciuni pentru a agrava sentimentul anti tigani. Tot ce urmeaza chiar a avut loc, si am marturisit cu proprii mei ochi sau pe propria mea piele. Let's begin!
Vom incepe prima poveste cu ceva usor si amuzant (sau foarte trist caci exista astfel de "oameni").
Giani nu stie sa citeasca
Intamplarea are loc in Bucuresti, Baicului. Luasem autobuzul care trece prin Baicului, 143 cu obiectivul de a ajunge prin Floreasca cu nu mai stiu ce treaba. Stateam pe scaun linistit asteptand sa se miste odata autobuzul caci era prins in ghiarele demonului bucurestean numit "trafic" (auto). Autobuzul se misca 2 metri, la care se oprea 2 minute, si tot asa. La care aud 2 cocalari cum vorbesc, caci ei de obicei vorbesc tare si se aude in tot autobuzul.
Stateau amandoi unul langa altul pe scaun. Erau imbracati clasic cocalareste, blugi rupti, stramti. Freze: Giani avea creasta ca de cocos (clasic coca) si celalalt tuns scurt cu liniuta pe lateral. Giani era mai negricios, celalalt albicios. Erau slabuti, bine aranjati, pensati, aratau putin gay overall.
La care stateau ei linistiti Giani incepe sa-i spuna alarmat amicului sau cu o voce subtire si pitigaiata putin:
- [Giani] Ba, da si mie sa moara tata sa sun.
- [Cocalar] De ce, Giani?
- [Giani] Sa-l sun pe ala cu filmarile... ca mi-a zis Gigi sa-l sun. Hai ma da si mie sa sun pe Gigi.
- [Cocalar] Dar nu am minute...
Aparent fara sa-mi dau seama pana sa deschida gura, se aflau si parintii lui Giani acolo. Nu i-am identificat din start pentru ca aratau a romani normali, albi, haine normale, imbracati decent, ca niste oameni normali de 40-50 ani.
- [Giani] Tatiii da si mie sa sun pe Gigi.
- [Tatal] Bine ma ia si suna-l. Ii dadu telefonul mobil. Giani cand lua telefonul, se panicase putin fara sa zica absolut nimic. La care:
- [Mama] Bine ma ii dai telefonul? Nu stii ca nu stie sa citeascsa? Ce naiba faci misto de el?
- [Tatal] Pai si ce sa-ti fac Giani daca nu ti-a placut la scoala...iti ziceam sa te duci la scoala tu nu voiai, acum uite nu stii sa citesti.
- [Tatal] Oh dar lasa... macar sa ai noroc cu Gigi la filmari, hai da-mi mie ca il sun eu pentru tine.
Si ii lua telefonul, il apela pe Gigi de la filmari si ii inapoia telefonul lui Giani.
- [Giani] Saru'mana tata sa traiesti.
Dupa ce l-a sunat de vreo 2-3 ori in sfarsit ii raspunse.
- [Giani] Gigiiii vezi ca poate intarzii putin la filmari ca se misca masina greeeu.
- [Giani] Da gigi multumesc mult sa traiesti vin cat pot de repede. Giani ii inapoia telefonul tatalui sau.
- [Giani] A zis ca ma asteapta.
Am ajuns unde trebuia asa ca m-am dat jos din autobuz. Am ramas cu asta in cap cateva zile, adica pana in momentul acela, stiam ca exista cocalari care nu stiu sa scrie sau sa citeasca, dar in sensul ca sunt semi-analfabeti, citesc greu, pe silabe ca la gradinita. DAR, sa nu stii sa citesti/scrii DELOC... este de neinchipuit. Daca traiam in evul mediu, mai intelegeam, ar fi fost normal, dar in secolul 21?
NEXT. Urmatoarea poveste este mai serioasa, mai rea, mai nasoala ce sa mai.
Ba, esti smecher?
Aveam vreo 13-14 ani, mergeam cu un amic pe strada, nu mai stiu care era obiectivul. Cand dintr-o data apar 3 cocalari si se tin dupa noi. Unul dintre ei era mai negricios, ceialti doi fiind albi. Cel mai negricios initiaza convorbirea:
- [Tigan] Auzi tati imi pari cunoscut de undeva...de unde sa te iau?
- [Eu] Cu care din noi vorbesti? Caci tiganul se uita in alta parte cand spuse asta.
- [Tigan] Cu amandoi.
- [Eu] Nu te-am vazut in viata mea, cred ca ne confunzi.
- [Tigan] Ba da, voi sunteti aia de va-ti luat de fratele meu mai mic, Rica. Va recunosc!!
Cand a spus asta amicul meu era foarte confuz caci el nu prea avea experienta cu cocalarii. Insa eu stiam ca o sa urmeze ceva nasol. Caci asa fac cocalarii, invoca scuze fictive pentru a initia bataie.
Amicul meu incerca sa le explice frumos ca au gresit persoanele. Toata aceasta convorbire s-a intamplat in timp ce ne miscam, pana acum.
Tiganul se puse in fata noastra, si cei doi amici ai lui pe lateral.
- [Tigan] Ba, esti smecher?
- [Eu] Nu...
- [Tigan] Ba te bat sa moara mama! Si se prefacu ca-mi da un pumn. M-am ferit din reflex.
Simteam nevoia sa-i dau un croseu la ficat si dupa sa-l pun jos. Imi faceam scenarii in minte, imi batea inima, eram panicat. Imi imaginam cum ca daca ii dau una in nas, o sa fie impietrit de durere, ceea ce mi-ar fi dat timp sa-l lovesc sub centura pe cel din dreapta mea, ceea ce mi-ar fi permis sa ma intorc spre cel cu nasul spart si sa continui, etc.
Tinand cont ca nu erau musculosi, iar eu sunt bine facut, imi imaginez ca as fi avut sanse de reusita. Mai ales ca probabil ar fi fugit. Dar exista o sansa de 5% in care nu ar fi fost pampalai, si ar fi avut cutite. Atunci ar fi putut iesi urat. Asta ma oprea din a actiona. Asta impreuna cu gandul ca amicul meu era si el pampalau si sunt sanse mari sa fi stat impietrit. Uh..ar trebui sa-mi aleg prietenii mai cu grija. M-am calmat. Nu am facut absolut nimic. Stateam ca un sclav in egiptul antic, asteptand sa fie lovit de bici doar pentru ca maestrul era plictisit. Si astazi regret ca am stat ca un pampalau. Daca as da timpul inapoi.. probabil as fi facut acelasi lucru, tinand cont de imprejurimi.
Tiganul se indrepta spre amicul meu observand ca are la gat o cruce de aur (veritabil).
- [Tigan] Da-mi crucea sa o ducem la amanet!
- [Amicul meu] (panicat) Nu ca este sfintita la Jerusalem!
Trebuie sa intelegem ca amicul meu este foarte credincios si ar fi preferat sa-si ia bataie pentru acea cruce. Dar hei! Si eu as fi facut la fel pentru un telefon sau altceva valoros. Pana la urma inca nu au scos cutite.
- [Tigan] Ba esti smecher? F***ti mo*tii!
La care tiganul il lovi pe amicul meu de vreo 3 ori in spate. Amicul meu scoate un zgomot de durere iar eu ma inrosesc la fata de nervi, abtinandu-ma la limita sa nu sar la bataie. Intr-un final ne-au lasat in pace si au plecat caci au vazut ca nu cedam.
Si in ziua de azi ma simt prost cand ma gandesc la aceasta intamplare. Ma gandesc cum ar fi iesit treaba daca as fi raspuns cu acceasi moneda. Ba mai mult m-am ofticat pe amicul meu ca este un astfel de pampalau si sigur nu ar fi sarit la bataie in ajutorul meu. Pe de alta parte si eu am fost un pampalau, deoarece nu am facut absolut nimic! M-am lasat injosit... frica din mine a izbutit in ziua aceea. De la prea multe povesti despre tigani probabil, povesti precum "tanar injunghiat de tigani" sau alte povesti din care tiganii au lasat pe cei batuti fara dinti, sau semne pe viata. Asa ca gandindu-ma la posibilitati, am zis ca lasitatea in momentul acela a fost cea mai inteleapta alegere...
Probabil a fost cea mai inteligenta miscare pe care am facut-o atunci dar, a fost si lasitate din partea mea.
Dupa aceea am grabit pasul impreuna cu amicul meu, pe care-l durea putin spatele. Ne-am asezat pe o banca intr-un parculet sa ne calmam. Amicul meu era mai mult speriat, eu turbat de nervi.
Daca am trai in Africa, sau unele tari din Asia, sau America de Sud, etc. Ma asteptam sa fie normal ca astfel de intamplari sa se intample pe bune in viata reala. Dar sa se intample asa ceva intr-o tara europeana, "civilizata"... este oribil!
Voi continua cu povesti de genul. Cam 2-3 povesti per post. Pana imi epuizez intamplarile traite de mine sau de amici sau alte cazuri reale auzite.
No comments:
Post a Comment